Dă-mi mâna, toamnă

Vreau să nu mai simt
Cum mugurii-ngheaţă sub brumă
Nădejdea lor frântă
De-a face-n Noiembrie flori

Cătând cuminte spre soare
Visând mângâierea-i plăpândă
Primind în schimb zăpezi
Ce cad alene din nori

Dă-mi mâna, Toamnă!

Dă-mi mâna, Toamnă
Să fiu al tău cum şi tu eşti a mea
Ucide în mine tot ce doare
Să fiu ploaia rece-n Noiembrie-aş vrea

Un element sălbatec să fiu
Să nu ştie rău sau bine
Dă-mi mâna, Toamnă, vreau
Să fiu anotimp, ca şi tine!

Dă-mi mâna, Toamnă!

Şi Toamna în braţe m-a luat
Învelindu-mă-n în manti-ai sură
Frig şi ceaţă-n priviri mi-a pus
Şi timpu-a ncetat să mai curgă

Ploaie, zloată sau lacrimi
Nu ştiu ce cade din nori
Ştiu doar cei ce-n Noiembrie
Cutreieră câmpuri în zori

Dă-mi mâna, Toamnă!
Vrei să fii Toamnă?